Situat în apropierea pădurii Hoia, muzeul etnografic în aer liber este pentru clujeni o oază de linişte şi de verdeaţă în adevăratul sens al cuvântului. Casele şi bisericuţele din lemn care par desprinse din poveştile copilăriei te îndeamnă la visare şi în acelaşi timp la reflecţie. Vizitatorii nu sunt foarte mulţi, evenimentele organizate nu sunt numeroase, aşa că aveţi un motiv în plus să zăboviţi în acest loc uitat de timp. Poate că unele clădiri anexe din gospodăriile adunate din toată ţara, dar mai ales din Transilvania, care nu sunt suficient de bine întreţinute şi au ajuns în pragul descompunerii adaugă locului un aer de melancolie şi nostalgie.
Pe de altă parte mă întreb ce-ar fi dacă muzeul acesta ar fi unul „viu”, dacă gospodăriile ţărăneşti ar fi locuite şi folosite de familii de voluntari care ar încerca să dea viaţă acestui sat eterogen. Cum ar fi dacă i-am vedea lucrând pe olari, pietrari, tâmplari sau morari, cum ar fi dacă i-am vedea duminica la biserică în straie de sărbătoare, sau petrecând cu ocazia unor sărbători… Poate că locul şi-ar pierde farmecul de astăzi sau poate că ar căpăta un alt fel de farmec, pentru că orice transformare conţine în ea ceva bun şi ceva rău, ceva care ne place şi ceva care ne displace.
Continuă lectura „Haihui prin Muzeul etnografic în aer liber”
Dan Pop - Haihui prin Cluj-Napoca 